Istoric


PIA BRATIANU

S-a născut în 1841, în comuna Plesoiu din judeţul Vâlcea, că fiică a lui Luca Pleşoianu, boier de neam. Rămasă de mică fără mamă, a fost crescută la un pension, unde şi-a însuşit educaţia obişnuită în acel timp pentru fiicele de boieri. Orfană de ambii părinţi, a rămas în familia unor rude apropiate ( Capeleanu ). Bună prietenă cu familia, Maica Maximilia, DSC_0418stareţa Mănăstirii Ostrov din Călimăneşti, s-a îngrijit foarte mult de ea, ca până la urmă să o căsătorească cu Ion C. Brătianu, fratele ei mai mic. Căsătoria s-a oficiat la Ostrov, în cea mai strictă intimitate. Tânăra pereche s-a stabilit la Florica ( Ştefăneşti ) – Argeş, domiciliu pe care nu l-a mai părăsit decât în perioadele în care I. C. Brătianu a fost ministru sau prim-ministru.
Căsnicia Brătianu a fost ideală, soţii s-au înţeles bine, Pia fiind o foarte bună gospodină şi mamă. A avut 8 copii : Florica , Sabina ( soţia doctorului Constantin Cantacuzino ) , Ion ( Ionel, inginer, prim-ministru ), Constantin ( inginer, om politic, mort în închisoarea de la Sighet ) , Vintilă
( inginer, ministru de finanţe ), Maria ( mama poetului şi diplomatului Ion Pillat ), Tatiana ( căsătorită cu omul politic Ilie Niculescu-Dorobanţu ), şi Pia ( căsătorită cu Alexandru Alimanesteanu, cea care în 1925 a donat şcoala Ministerului Instrucţiunii ).
Bună cunoscătoare a mişcării culturale româneşti, l-a susţinut pe Vasile Alecsandri, căruia îi preţuia operele de teatru.
S-a bucurat de aprecierea deosebită a regelui Carol I, care o invita la toate evenimentele festive ale curţii, chiar când partidul condus de soţul său era în opoziţie.
Femeie, soţie, mamă şi bunică excepţională, s-a bucurat de stima tuturor celor care au cunoscut-o. Posteritatea a atribuit numele său unor şcoli de fete şi unei străzi din Bucureşti.

Pagini de istorie:

ISTORICUL SCOLII NR. 17
,,PIA BRATIANU”

Şcoala a fost construita in anul 1922 de catre familia Brătianu si donata la 25 noiembrie 1925 Ministerului Instructiunii, ,, impreuna cu locul de 5000m2, mobilierul ce-i apartine si intregul inventar”. In actul de donatie era prevazut ca ,, Şcoala de Educatoare ce functioneaza in imobil să poarte numele de Institutul de puericultură si educatoare”.
Elevele invatau in sălile de clasa din corpul A, locuiau in internatul din corpul B si faceau practica in cladirea Grădinitei nr. 117, aflata in curtea scolii.
In scoala erau: locuinta directorului, locuinte pentru personalul de serviciu, cabinet medical, teren de sport, dar si grajduri pentru cai si un garaj.
In timpul celui de-al II-lea Război Mondial, clădirea a găzduit un spital.
Dupa 1950 scoala a purtat numele de Şcoala Rusa.
Din 1960 a devenit Şcoala cu clasele I-VIII nr. 17.
Din 25 mai 2000 şcoala poartă numele ctitorei ei, doamna Pia Brătianu.

 

IMNUL SCOLII

IMNUL SCOLII „Pia Bratianu”

                                                                Muzica: Prof. Georgeta Radescu

                                                                Aranjament instr. : compozitor Mihai Pocorschi

Versuri: Prof. Georgeta Radescu

Prof. Alexandra Botescu

1. La început în BucureştiDSC_0417 Taiata

Aşa tot mândră că-n poveşti, „Pia Brătianu”.

Şi ştim c-ai vrut să dăinuieşti,
Şi tot mereu să înfloreşti, „Pia Brătianu”.
Refren:
Şcoala noastră dragă,
Tu eşti pentru mine,
Locul în care am crescut.
Şcoala noastră dragă,
Tu eşti pentru mine,
Locul cel mai drag de pe pământ.

2. În „Generală” am trăit,
Elevi că suntem am simţit, „Pia Brătianu”.
În „Brătianu” vom trăi,
Noi nu vom regreta să ştii, „Pia Brătianu”.

Refren
3. Cu trei etaje, coridoare,
Clase şi laboratoare, „Pia Brătianu”.
Doar pentru noi şi fiecare,
Mulţi profesori cu răbdare, „Pia Brătianu”.

Refren
4. Şi anii-n zbor au tot trecut,
Şi tu în vremi ai mai crescut, „Pia Brătianu”.
Aicea oameni ne-am făcut,
Şi lângă ţine am crescut, „Pia Brătianu”

Refren
5. Şi de elevi nu vom mai fi,
Noi tot aicea vom veni, „Pia Brătianu”.
Şi la liceu noi de vom fi,

Mereu cu drag ne-om aminti de „Pia Brătianu”.

Refren
CODA: Locul cel mai drag de pe pământ.